o aventura...la cumparat de "case"

in ideea ca familia se va mari, am luat eroica decizie de a achizitiona un teren/casa pentru a ne muta intr-o locatie mai mare.
asa ca am inceput cautarile. ne-am izbit de niste preturi uriase, care parca sunt in ciuda crizei mult trambitate,  de oameni inflexibili la negocieri, nervosi si intransigenti. incepeam sa credem ca romanul chiar nu s-a nascut comerciant si ca nu avem gene asta suficient dezvoltata, sau este inexistenta in unele cazuri.
ni s-au cerut preturi astronomice de 90 000 euroi pe un teren de nici 300 mp, sau 80 000 pe terenuri cu case din chirpica, 110 000 euro pe o casa de patrimoniu etc...bugetul nostru fiind muuuult mai mic, am continuat ,dezamagiti ce-i drept, cautarile....
am mai renuntat si noi la pretentiile noastre, nu de alta dar sa nu iesim doamne- fereste din criza inainte sa gasim "casa viselor". mai ales ca pe principiul asta am plecat la vanatoare de case: in situatia asta, scad teoretic preturile, ca sa se deblocheze piata.....teorii dom-le, pure teorii
ei bine, credeam ca gasisem ceva apropiat- mint cand zic apropiat, ca nu e deloc apropiat, dar ma rog, ceva ok cat de cat- cu ceea ce cautam.
imi iau jumatatea, si il duc sa vada terenul respectiv- 340 mp, cu deschidere 12 m si adancime de 30 mp. pretul? ei bine, era o incurcatura: vanzatorul vindea cu 1 mld, dar fiind plecat din tara- spre norocul lui- imputernicitul cerea 1,4 mld, dar lasase la 1.3 mld...si ziceam ca romanii nu stiu sa faca afaceri??? ba da, romanii stiu sa ciupeasca, la asta sunt premianti cu coronitza.
dar ma gandeam ca dc am reusit sa-mi iau masina de la o firma de recupereri creante, ma descurc cu orice..
revenim la problema: ma interesasem inainte sa-mi duc sotul la locul faptei: daca zona e buna- am o colega care sta in zona si o interegasem puternic, trecusem prin zona noaptea, seara, ziua, etc....adica, parcursesem etapele necesare premergatoare  achizitionarii casei.
ca erau doar 340 mp, nu ma deranja f tare avand in vedere ca langa era o "cazatura de casa" care ar fi intregit perfect locul....era suprafata ideala, si banuiesc ca ne si incadram in buget, asta pe care o ochisem vis-a-vis ne-avand mai mult de 250 mp
mai mult, dupa cazatura, mai era o casutza de vanzare, deci dc avea bani, puteam chiar sa ne facem un "ditamai" domeniul de 800 mp ....
in fine, coboram din masina, imi expun motivele, prezint locul....ok, sotul meu- "militzeanul" care era impotriva cumpararii locul in zona, cedeaza si e de acord. dar casa asta, ce e cu ea? ma intreaba. nu stiu, zic, dar cred ca dc ii facem o oferta, o vinde, uita-te ce naspa e, sta sa cada- spun eu.
corect, hai sa ne uitam. si ne uitam peste ruptura de gard-...exagerez iar, nu era gard, erau niste lemne- unele la 45 de grade, altele verticale, cum nu a pus gardul de foc, iar casa era mai mult de jumate daramata...in fata usii era un teanc de farfurii nespalate, de cel putin 1.2 m inaltime iar in fata un lighean cu zoaie....a se retine zoaiele, au rol important in povestire....
in timp de ce uitam noi in curtea omului, vine un aurolac la noi....ce vreti? haideti in casa, la o tigara..ai tigari? da' bani, ai? da-mi bani....
a cazut cerul pe mine. vecin era aurolacul?????? se lega totul acum...toti vecinii lui vindeau....dar sa fie dracul asa negru...dc ii luam si casa lui, scapam de probleme, plus ca aurolacul sigur nu stie valoarea corecta,...etc...tot felul de ganduri din astea intr-o fractiune de secunda, pana a inceput aurolacul sa ne injure...dorin doar atat mi-a strigat: "pasul maaare, la masina,acum"...
ei bine, nebunul luase ligheanul cu zoaie si ne urmarea periculos de repede. mai rapizi ca el, ne suim in masina si demaram in tromba. vedeam in oglinda retrovizoare, cum aurolacul, a aruncat ligheanul in curtea unei vile de peste drum fiind.nervos nevoie mare ca noi i-am scapat.....
ma gandeam ce o crede omul respectiv, cand o vedea un lighean soios la el in curte....cred ca era insa obisnuit cu asa ceva, pt ca gardurile din zona aveau toate cam 2 m- 2.2 m...destul de inalte, ca de cetate...
inca in stare de soc, ajung al birou, ii povestesc colegei mele, care sta prin zona se de la care ma documentasem.....
"cum, nu a murit? l-a calcat masina acum cateva saptamani si toti credeam ca a murit"- zice ea...."oooof, ce pacat"....soiul rau nu piere....
cam asta a fost aventura noastra la cumparat de case..:))