nu sunt blonda, dar cand ma refer la mine ca la o blonda ma refer la atitidinea si comportamentul similar unei "blondine". intre noi fie vorba, culoarea parului pentru o femeie este ceva relativ- cel putin in cazul meu care nu rezist mai mult de cateva luni, maxim 1 an cu o anume culoare in cap-. pe aceasta cale vreau sa multumesc chimistilor si "cercetatorilor britanici"- sigur sunt si ei implicati aici :))- pentru crearea vopselei de par...
mentionez ca am fost la un moment dat blonda- tot felul de blond, ca pentru cine nu stie nici blondele "nu e dom-le la fel toate"...acum- in momentul in care scriu sunt roscata si ma chinui sa devin aramie .f tare, nu?
in fine, atitudinea de blonda nu se uita. o data ce ai trecut prin faza respectiva, nu mai poti reveni la ce ai fost. imi vine acum in minte un citat din gabriela adamesteanu parca- sper sa nu vb prostii, dar cred ca ea a scris asta in regula paralelogramului- " o doamna poate deveni o gagicutza, dar o gagicutza niciodata nu o sa fie o doamna"....
prin statut sunt o doamna....nu stiu daca si prin comportare,....dar ideea e ca uneori devin gagicutza, cel putin cand am de castigat...ce vrei dom-le, femeia este prin natura ei profitoare, ca sa nu zic curva..:))
istoria incepe cand am primit acasa, in factura de la gaze, o "hartiutza" cum ca trebuie pana la sfarsitul lunii noiembrie sa facem revizia de 10 ani. shoc si groaza....avem gaze de 10 ani?????prima intrebare de blonda...de ce sa o facem , nu stam aici decat de vreo 5, si centrala tot de vreo 5 o avem....a doua intrebare de blonda....
cu intrebarile respective pe tapet am inceput "investigatiile"...am aflat ca da, trebuie sa faci respectiul VPT- verificare tehnica periodica, ca la masini- chiar daca o faci pe cea din 2 in 2 ani, trebuie si asta....pe de-o parte e corect, ca e vorba de gaze, si poti face "booom" si tu si restul blocului....pe de alta parte.....mmmmm, suntem in romania, stim toti ca unele verificari se fac cum se fac....in fine, e alta mancare de peste...
am inceput vanatoarea de firme acreditate: prima strigare, -o firma care am aflat ulterior ca pusesera gazele in bloc- 380 lei.woooow si ne programau undeva prin ianuarie...bai, sunteti nebuni...si scump, si tarziu...ne taie astia gazele la finalul lui noiembrie...explicatia lor a fost ca anunta ei ca suntem programati si nu ni le taie...biiiineeee.
a doua strigare- firma care ne-a pus centrala- care e cunoscta ca firma scumpa- 270 lei.what ???? imi spune la telef ca trebuie sa vin la firma sa las planul de gaze, si o copie dupa buletin...evident teoretic undeva la sfarsitul lui decembrie se putea face....
imi sun sotul, ii dau raportul- ca sa fie si el informat- si imi spune, k, il cunosc pe patron, spune-i ca esti sotia mea....doooamne, detest astea..."sunt sotia lui X, ...si urmeaza cererea" astea toate suna de fapt a favoare...nici mie nu-mi place cand vine unul si-mi spune asta la firma, practic ma obliga tot pe banii lui, ca sunt firma privata totusi, nu societate de binefacere
in fine, ma sui in masina si ajung la firma respectiva.... constat spre bucuria mea ca "sefu' nu era..k, sunt pe cont propriu :)....spun ce vreau si ma trimit la "ingineruL"...woooow, asa mai venim de acasa,...sa vb de la egal la egal... ei bine, "ingineruL" era "calculatorist", timid si parea foarte de treaba.... al meu esti gogutza....
imi iau figura zambitoare, de blonda ingenua....povestesc despre ce e vorba....cu lux de amanunte- principiul era ca daca nu-l interesam, mi-o taia, daca da, ma asculta si incerca sa ma lamureasca....am nimerit-o, tipul e super amabil, numai ochi si urechi, mai ales ochi, ca am prins si Privirea....k, urmeaza atitudinea blonda proasta- nu, nu e pleonasm-... ma intreba " ce centrala aveti?..aaaaaa, nu stiu, dvs ati pus-o...ca imi amintesc de dvs...sanchi, dar stiam ca de la ei o luasem, nici vorba sa mi-l amintesc pe inginer...am auzit pe unul pe hol ca zicea junkers....zic si eu: junkers??..."cine v-a pus gazele?"...aaaa, nu stiu...
nu-i nimic planul de gaze sa-l aveti....aaaa, nu stiu daca am- de fapt stiam ca nu am....
nu-i nimic, il avem noi de cand v-am pus centrala...vine partea cea mai rea...cand puteti sa faceti revizia?...pai, incercam cat mai curand zice "ingineruL"....il vad ca ma urmareste cu atentie...ii las nr de telef, si il rog sa urgenteze ca nu vreau sa raman fara gaze...evit sa spun ca am un copil mic, sau un sot "rau" ca nu e strategia buna aici :))
a doua zi, pe la 10, ma suna "ingineruL"....e bine maine?...wooooow. normal ca e bine.... era f bine, sotul meu avea cateva zile libere....
vin oamenii fac revizia, evident centrala nu era junkers era viessman si planul de gaze nu l-am gasit.... si imi rog jumatatea sa se duca el sa plateasca....:)))
ingineruL cand l-a vazut : dar de ce nu a venit domnisoara? " care dra? nevasta-mea???".. e ocupata cu cel mic...vine raspunsul....:)))...zbangg
acasa, cand mi-a povestit, l-am intrebat....bine istetuzule, si ce facem la urmatoarea revizie????? :)))....lasa femeie, ca poate angajeaza pe altcineva sau s-ar putea sa fie nevoie sa-l trimitem pe vladutz sa rezolve ca o sa stai in scaun cu rotile.....oricum, f promt inginerul tau....
marți, 30 noiembrie 2010
vineri, 26 noiembrie 2010
fericirea nu sta intr-un PET....
ei bine, sunt o ecologista convinsa. de aceea incerc sa-i fac si pe cei din jurul meu sa recicleze selectiv, sa stinga luminile, sa nu iroseasca apa, etc. chestii marunte... de cele mai multe ori nu am succes, si chiar sunt privita un pic sceptic de colegii sau prietenii carora le sugerez asa ceva. nu mai zic de incercarea de a utiliza cat mai putin masina...aici din pacate nu excelez nici eu :( asa ca nu pot spune nimic despre asta
de ce? pentru ca suntem cu multi, foarte multi ani in urma urma tarilor civilizate, iar aici daca reciclezi selectiv sau stingi lumina sau mergi cu biciclete esti privita aiurea, gen " ia uite ce ciudata se plimba cu gunoiul in masina"...
exista si reversul medaliei- partea cu "succesuri"...la firma mi-am convins colegii si "seful"- seful sincer a fost cel mai usor de convins, si nu pentru ca e tata ci pentru ca observat rapid avantajele reciclarii- sa refolosim hartia, sa aruncam separat hartia, sa depozitam cartusele de imprimante separat- nu aruncate in gunoiul menajer- ulterior sa le ducem la un centru, sa folosim becuri economice..etc..
pentru un cetatean al unei tari civilizate asta pare ceva banal, insa pentru noi sunt victorii insemnate in lupta cu conceptiile invechite.
revenind la problema reciclarii: la birou am dus la centre de reciclat periodic masini intregi de hartie- masini inseamna peste 300-400 kg de hartie la un transport- cand debarasam arhiva. prima data la initiativa mea, urmatoarele dati, la initiativa sefului meu. ostilitatile au fost urmatoarele: la prima reciclare am primit cateva topuri de hartie, la a doua un bax de hartie igienica, la urmatoarea vreo 80 lei....facand un grafic, tragem concluzia ca primim din ce in ce mai putin....atunci ce impuls sa mai ai pentru reciclare? cum sa-i mai faci pe cei din jurul tau sa fie activi daca nu le oferi nimic in schimb?
in croatia,care la un moment dat era invadata de pet-uri, au facut un proiect de lege care stipula ca orice pet dus la centrul de reciclare primeste 1/2 kuna...in acel moment a inceput o vanatoare de pet-uri cum rar s-a vazut. gazda noastra de langa Dubrovnik povestea ca era o adevarat senzatie sa vezi oameni bine imbracati cum opresc masinile pe marginea soselei sa adune pet-urile. acelasi lucru se intampla si acum, numai ca ei sunt atat de obisnuiti cu imaginea incat li se pare ceva natural. ca idee cu 2 pet-uri reciclate puteai sa bei o cafea la o terasa de exp, sau sa-ti iei o sticla de suc din supermarket. pur si simplu toti croatii au devenit niste furnicutze care aduna dupa turistii iresponsabili...dar, au curatat tara....
in fine, revenind in romania, am descoperit cu surpriza zilele trecute ca au lasat containere pentru reciclare selectiva langa blocul me. uaaaau!!!! incredibil, pana acum imi puneam sticlele si hartiile in masina si ma duceam la un centru aflat in "bronx".....uneori cred ca eram chiar ridicola cu obsesia asta.....
buun, observand containerele, am zis sa le inaugurez: dupa cum suna cel de sticle era clar ca sunt primele sticle care sunt aruncate in el. eram incantata mai ales ca observasem ochii curiosi ai unor vecini....
aiurea a fost pt mine, cand am ochit un mos care iesea din blocul meu, cu punga cu gunoi. m-a mancat in fund sa-i spun sa nu mai arunce sticlele la gunoi menajer....doooamne ce am auzit!!!!!! ca ce ma intereseaza pe mine ce are el in gunoi, ca avea pretentii de la mine, dar sa ajung sa-i caut in gunoi, asta era prea mult pentru el
dom-le' stai ca nu caut in gunoi, din contra, vreau sa nu fim atacati de gunoaie, sa facem ceva...am incercat o mica prelegere despre reciclare....si m-am ales cu apelativul de "COMUNISTA" sincer m-a lasat fara cuvinte. nene, poate nu ai aflat dar eram clasa a 4a cand a cazut "ceasca", si prin urmare am fost maxim pionera, ce-i drept cu "functie de conducere"- comandant de grupa parca- aveam tresa rosie...da, putem spune ca faceam parte din "staff-ul" clasei a 4-a A de la scoala gen nr 1...oare meritam ce-i carora ne pasa sa fim certati? oare e mai bine sa fii indolent si nepasator? oare e mai bine sa ai o nesimtire crasa fara de mediu? oare e mai bine sa nu ai respect fata de tine si fata de cei din jur? sunt multe intrebari, si in timp ce rationam astfel in curs de cateva secunde am descoperit cu
shoc si groaza, ca cei de varsta a 3-a se feresc de asa ceva: asociaza toate astea cu perioada comunista, cand eram obligati sa aducem ziarele-atunci mai usurel cu pet-uri sau sticla, la servici, scoala, etc....cand trebuia sa participam obligatoriu la campanii de adunare a gunoielor...si alte chestii pe care nu mi le mai amintesc
poate as fi fost tentata sa renunt la chestia asta, sa nu mai insist sa reciclam selectiv, dar sunt sigura ca se poate schimba ceva. am vazut ca am putut sa-l conving pe tata sa nu mai ardem hartiile ci sa le ducem la centre de reciclare, ca mi-am convins colegii sa nu ma scoatem toate trasnaile la imprimanta, sa stingem lumina, sa folosim mai eficient caldura, etc....
deci, se poate...
insa, ce mi se pare strigator la ce e faptul ca am fost bucuroasa ca "avem si noi containerele noastre", cand asta ar fi trebuit sa fie un lucru natural....
in fine, subiectul e f amplu, si inca sunt sub influenta apelativului pe care mi l-a dat moshul....voi reveni probabil la subiect
de ce? pentru ca suntem cu multi, foarte multi ani in urma urma tarilor civilizate, iar aici daca reciclezi selectiv sau stingi lumina sau mergi cu biciclete esti privita aiurea, gen " ia uite ce ciudata se plimba cu gunoiul in masina"...
exista si reversul medaliei- partea cu "succesuri"...la firma mi-am convins colegii si "seful"- seful sincer a fost cel mai usor de convins, si nu pentru ca e tata ci pentru ca observat rapid avantajele reciclarii- sa refolosim hartia, sa aruncam separat hartia, sa depozitam cartusele de imprimante separat- nu aruncate in gunoiul menajer- ulterior sa le ducem la un centru, sa folosim becuri economice..etc..
pentru un cetatean al unei tari civilizate asta pare ceva banal, insa pentru noi sunt victorii insemnate in lupta cu conceptiile invechite.
revenind la problema reciclarii: la birou am dus la centre de reciclat periodic masini intregi de hartie- masini inseamna peste 300-400 kg de hartie la un transport- cand debarasam arhiva. prima data la initiativa mea, urmatoarele dati, la initiativa sefului meu. ostilitatile au fost urmatoarele: la prima reciclare am primit cateva topuri de hartie, la a doua un bax de hartie igienica, la urmatoarea vreo 80 lei....facand un grafic, tragem concluzia ca primim din ce in ce mai putin....atunci ce impuls sa mai ai pentru reciclare? cum sa-i mai faci pe cei din jurul tau sa fie activi daca nu le oferi nimic in schimb?
in croatia,care la un moment dat era invadata de pet-uri, au facut un proiect de lege care stipula ca orice pet dus la centrul de reciclare primeste 1/2 kuna...in acel moment a inceput o vanatoare de pet-uri cum rar s-a vazut. gazda noastra de langa Dubrovnik povestea ca era o adevarat senzatie sa vezi oameni bine imbracati cum opresc masinile pe marginea soselei sa adune pet-urile. acelasi lucru se intampla si acum, numai ca ei sunt atat de obisnuiti cu imaginea incat li se pare ceva natural. ca idee cu 2 pet-uri reciclate puteai sa bei o cafea la o terasa de exp, sau sa-ti iei o sticla de suc din supermarket. pur si simplu toti croatii au devenit niste furnicutze care aduna dupa turistii iresponsabili...dar, au curatat tara....
in fine, revenind in romania, am descoperit cu surpriza zilele trecute ca au lasat containere pentru reciclare selectiva langa blocul me. uaaaau!!!! incredibil, pana acum imi puneam sticlele si hartiile in masina si ma duceam la un centru aflat in "bronx".....uneori cred ca eram chiar ridicola cu obsesia asta.....
buun, observand containerele, am zis sa le inaugurez: dupa cum suna cel de sticle era clar ca sunt primele sticle care sunt aruncate in el. eram incantata mai ales ca observasem ochii curiosi ai unor vecini....
aiurea a fost pt mine, cand am ochit un mos care iesea din blocul meu, cu punga cu gunoi. m-a mancat in fund sa-i spun sa nu mai arunce sticlele la gunoi menajer....doooamne ce am auzit!!!!!! ca ce ma intereseaza pe mine ce are el in gunoi, ca avea pretentii de la mine, dar sa ajung sa-i caut in gunoi, asta era prea mult pentru el
dom-le' stai ca nu caut in gunoi, din contra, vreau sa nu fim atacati de gunoaie, sa facem ceva...am incercat o mica prelegere despre reciclare....si m-am ales cu apelativul de "COMUNISTA" sincer m-a lasat fara cuvinte. nene, poate nu ai aflat dar eram clasa a 4a cand a cazut "ceasca", si prin urmare am fost maxim pionera, ce-i drept cu "functie de conducere"- comandant de grupa parca- aveam tresa rosie...da, putem spune ca faceam parte din "staff-ul" clasei a 4-a A de la scoala gen nr 1...oare meritam ce-i carora ne pasa sa fim certati? oare e mai bine sa fii indolent si nepasator? oare e mai bine sa ai o nesimtire crasa fara de mediu? oare e mai bine sa nu ai respect fata de tine si fata de cei din jur? sunt multe intrebari, si in timp ce rationam astfel in curs de cateva secunde am descoperit cu
shoc si groaza, ca cei de varsta a 3-a se feresc de asa ceva: asociaza toate astea cu perioada comunista, cand eram obligati sa aducem ziarele-atunci mai usurel cu pet-uri sau sticla, la servici, scoala, etc....cand trebuia sa participam obligatoriu la campanii de adunare a gunoielor...si alte chestii pe care nu mi le mai amintesc
poate as fi fost tentata sa renunt la chestia asta, sa nu mai insist sa reciclam selectiv, dar sunt sigura ca se poate schimba ceva. am vazut ca am putut sa-l conving pe tata sa nu mai ardem hartiile ci sa le ducem la centre de reciclare, ca mi-am convins colegii sa nu ma scoatem toate trasnaile la imprimanta, sa stingem lumina, sa folosim mai eficient caldura, etc....
deci, se poate...
insa, ce mi se pare strigator la ce e faptul ca am fost bucuroasa ca "avem si noi containerele noastre", cand asta ar fi trebuit sa fie un lucru natural....
in fine, subiectul e f amplu, si inca sunt sub influenta apelativului pe care mi l-a dat moshul....voi reveni probabil la subiect
vineri, 5 noiembrie 2010
o aventura...la cumparat de "case"
in ideea ca familia se va mari, am luat eroica decizie de a achizitiona un teren/casa pentru a ne muta intr-o locatie mai mare.
asa ca am inceput cautarile. ne-am izbit de niste preturi uriase, care parca sunt in ciuda crizei mult trambitate, de oameni inflexibili la negocieri, nervosi si intransigenti. incepeam sa credem ca romanul chiar nu s-a nascut comerciant si ca nu avem gene asta suficient dezvoltata, sau este inexistenta in unele cazuri.
ni s-au cerut preturi astronomice de 90 000 euroi pe un teren de nici 300 mp, sau 80 000 pe terenuri cu case din chirpica, 110 000 euro pe o casa de patrimoniu etc...bugetul nostru fiind muuuult mai mic, am continuat ,dezamagiti ce-i drept, cautarile....
am mai renuntat si noi la pretentiile noastre, nu de alta dar sa nu iesim doamne- fereste din criza inainte sa gasim "casa viselor". mai ales ca pe principiul asta am plecat la vanatoare de case: in situatia asta, scad teoretic preturile, ca sa se deblocheze piata.....teorii dom-le, pure teorii
ei bine, credeam ca gasisem ceva apropiat- mint cand zic apropiat, ca nu e deloc apropiat, dar ma rog, ceva ok cat de cat- cu ceea ce cautam.
imi iau jumatatea, si il duc sa vada terenul respectiv- 340 mp, cu deschidere 12 m si adancime de 30 mp. pretul? ei bine, era o incurcatura: vanzatorul vindea cu 1 mld, dar fiind plecat din tara- spre norocul lui- imputernicitul cerea 1,4 mld, dar lasase la 1.3 mld...si ziceam ca romanii nu stiu sa faca afaceri??? ba da, romanii stiu sa ciupeasca, la asta sunt premianti cu coronitza.
dar ma gandeam ca dc am reusit sa-mi iau masina de la o firma de recupereri creante, ma descurc cu orice..
revenim la problema: ma interesasem inainte sa-mi duc sotul la locul faptei: daca zona e buna- am o colega care sta in zona si o interegasem puternic, trecusem prin zona noaptea, seara, ziua, etc....adica, parcursesem etapele necesare premergatoare achizitionarii casei.
ca erau doar 340 mp, nu ma deranja f tare avand in vedere ca langa era o "cazatura de casa" care ar fi intregit perfect locul....era suprafata ideala, si banuiesc ca ne si incadram in buget, asta pe care o ochisem vis-a-vis ne-avand mai mult de 250 mp
mai mult, dupa cazatura, mai era o casutza de vanzare, deci dc avea bani, puteam chiar sa ne facem un "ditamai" domeniul de 800 mp ....
in fine, coboram din masina, imi expun motivele, prezint locul....ok, sotul meu- "militzeanul" care era impotriva cumpararii locul in zona, cedeaza si e de acord. dar casa asta, ce e cu ea? ma intreaba. nu stiu, zic, dar cred ca dc ii facem o oferta, o vinde, uita-te ce naspa e, sta sa cada- spun eu.
corect, hai sa ne uitam. si ne uitam peste ruptura de gard-...exagerez iar, nu era gard, erau niste lemne- unele la 45 de grade, altele verticale, cum nu a pus gardul de foc, iar casa era mai mult de jumate daramata...in fata usii era un teanc de farfurii nespalate, de cel putin 1.2 m inaltime iar in fata un lighean cu zoaie....a se retine zoaiele, au rol important in povestire....
in timp de ce uitam noi in curtea omului, vine un aurolac la noi....ce vreti? haideti in casa, la o tigara..ai tigari? da' bani, ai? da-mi bani....
a cazut cerul pe mine. vecin era aurolacul?????? se lega totul acum...toti vecinii lui vindeau....dar sa fie dracul asa negru...dc ii luam si casa lui, scapam de probleme, plus ca aurolacul sigur nu stie valoarea corecta,...etc...tot felul de ganduri din astea intr-o fractiune de secunda, pana a inceput aurolacul sa ne injure...dorin doar atat mi-a strigat: "pasul maaare, la masina,acum"...
ei bine, nebunul luase ligheanul cu zoaie si ne urmarea periculos de repede. mai rapizi ca el, ne suim in masina si demaram in tromba. vedeam in oglinda retrovizoare, cum aurolacul, a aruncat ligheanul in curtea unei vile de peste drum fiind.nervos nevoie mare ca noi i-am scapat.....
ma gandeam ce o crede omul respectiv, cand o vedea un lighean soios la el in curte....cred ca era insa obisnuit cu asa ceva, pt ca gardurile din zona aveau toate cam 2 m- 2.2 m...destul de inalte, ca de cetate...
inca in stare de soc, ajung al birou, ii povestesc colegei mele, care sta prin zona se de la care ma documentasem.....
"cum, nu a murit? l-a calcat masina acum cateva saptamani si toti credeam ca a murit"- zice ea...."oooof, ce pacat"....soiul rau nu piere....
cam asta a fost aventura noastra la cumparat de case..:))
asa ca am inceput cautarile. ne-am izbit de niste preturi uriase, care parca sunt in ciuda crizei mult trambitate, de oameni inflexibili la negocieri, nervosi si intransigenti. incepeam sa credem ca romanul chiar nu s-a nascut comerciant si ca nu avem gene asta suficient dezvoltata, sau este inexistenta in unele cazuri.
ni s-au cerut preturi astronomice de 90 000 euroi pe un teren de nici 300 mp, sau 80 000 pe terenuri cu case din chirpica, 110 000 euro pe o casa de patrimoniu etc...bugetul nostru fiind muuuult mai mic, am continuat ,dezamagiti ce-i drept, cautarile....
am mai renuntat si noi la pretentiile noastre, nu de alta dar sa nu iesim doamne- fereste din criza inainte sa gasim "casa viselor". mai ales ca pe principiul asta am plecat la vanatoare de case: in situatia asta, scad teoretic preturile, ca sa se deblocheze piata.....teorii dom-le, pure teorii
ei bine, credeam ca gasisem ceva apropiat- mint cand zic apropiat, ca nu e deloc apropiat, dar ma rog, ceva ok cat de cat- cu ceea ce cautam.
imi iau jumatatea, si il duc sa vada terenul respectiv- 340 mp, cu deschidere 12 m si adancime de 30 mp. pretul? ei bine, era o incurcatura: vanzatorul vindea cu 1 mld, dar fiind plecat din tara- spre norocul lui- imputernicitul cerea 1,4 mld, dar lasase la 1.3 mld...si ziceam ca romanii nu stiu sa faca afaceri??? ba da, romanii stiu sa ciupeasca, la asta sunt premianti cu coronitza.
dar ma gandeam ca dc am reusit sa-mi iau masina de la o firma de recupereri creante, ma descurc cu orice..
revenim la problema: ma interesasem inainte sa-mi duc sotul la locul faptei: daca zona e buna- am o colega care sta in zona si o interegasem puternic, trecusem prin zona noaptea, seara, ziua, etc....adica, parcursesem etapele necesare premergatoare achizitionarii casei.
ca erau doar 340 mp, nu ma deranja f tare avand in vedere ca langa era o "cazatura de casa" care ar fi intregit perfect locul....era suprafata ideala, si banuiesc ca ne si incadram in buget, asta pe care o ochisem vis-a-vis ne-avand mai mult de 250 mp
mai mult, dupa cazatura, mai era o casutza de vanzare, deci dc avea bani, puteam chiar sa ne facem un "ditamai" domeniul de 800 mp ....
in fine, coboram din masina, imi expun motivele, prezint locul....ok, sotul meu- "militzeanul" care era impotriva cumpararii locul in zona, cedeaza si e de acord. dar casa asta, ce e cu ea? ma intreaba. nu stiu, zic, dar cred ca dc ii facem o oferta, o vinde, uita-te ce naspa e, sta sa cada- spun eu.
corect, hai sa ne uitam. si ne uitam peste ruptura de gard-...exagerez iar, nu era gard, erau niste lemne- unele la 45 de grade, altele verticale, cum nu a pus gardul de foc, iar casa era mai mult de jumate daramata...in fata usii era un teanc de farfurii nespalate, de cel putin 1.2 m inaltime iar in fata un lighean cu zoaie....a se retine zoaiele, au rol important in povestire....
in timp de ce uitam noi in curtea omului, vine un aurolac la noi....ce vreti? haideti in casa, la o tigara..ai tigari? da' bani, ai? da-mi bani....
a cazut cerul pe mine. vecin era aurolacul?????? se lega totul acum...toti vecinii lui vindeau....dar sa fie dracul asa negru...dc ii luam si casa lui, scapam de probleme, plus ca aurolacul sigur nu stie valoarea corecta,...etc...tot felul de ganduri din astea intr-o fractiune de secunda, pana a inceput aurolacul sa ne injure...dorin doar atat mi-a strigat: "pasul maaare, la masina,acum"...
ei bine, nebunul luase ligheanul cu zoaie si ne urmarea periculos de repede. mai rapizi ca el, ne suim in masina si demaram in tromba. vedeam in oglinda retrovizoare, cum aurolacul, a aruncat ligheanul in curtea unei vile de peste drum fiind.nervos nevoie mare ca noi i-am scapat.....
ma gandeam ce o crede omul respectiv, cand o vedea un lighean soios la el in curte....cred ca era insa obisnuit cu asa ceva, pt ca gardurile din zona aveau toate cam 2 m- 2.2 m...destul de inalte, ca de cetate...
inca in stare de soc, ajung al birou, ii povestesc colegei mele, care sta prin zona se de la care ma documentasem.....
"cum, nu a murit? l-a calcat masina acum cateva saptamani si toti credeam ca a murit"- zice ea...."oooof, ce pacat"....soiul rau nu piere....
cam asta a fost aventura noastra la cumparat de case..:))
Abonați-vă la:
Postări (Atom)