in sfarsit germania. primul castel programat sa-l vedem este herrenchiemsee, aflat pe o insula pe lacul chiemsee. de fapt see- inseamna lac in germana, iar herren inseamna domn, stapan....deci, in traducere libera- castelul stapanului de pe lac....:))
am ajuns pe o vreme infecta in germania- ploua torential, era frig si batea vantul. de la salzburg pana la chiemsee faci pe autobahn cam 30-40 de min. nu am inteles de ce nemtii in vad pe austrieci ca pe rudele lor sarace de la tara, ca nu sunt deloc saraci,....iar tara lor e mai oras decat 80% din orasele din romania.
ne-am "bucurat" ca marcel s-a pierdut si in germania, pe langa lac, adica sa se-ntample si la altii nu numai in bulgaria si romania, numai ca aici se pierduse pentru au construit nebunii drumuri noi, :))
revenim la chiemsee. ne documentasem in avans si stiam ca sunt 3 puncte de plecare spre castel, am ales punctul principal de trecere, in ideea ca e mai circulat. am luat un vaporas pana la insula, mentionez ca vremea ea oribila....dar ne gandeam ca pe o vreme frumoasa ar fi fost superb, si iar ne puneam intrebarea clasica: de ce ar veni cineva sa viziteze romania?
ajunsi in fata caselor, cu temele facute, am cerut un bilet pentru toata bavaria, am precizat ca suntem 4 persoane= 2 bilete pentru 2 cupluri. ce nu am precizat era ca unul din cupluri nu era "clasic", noi fiind 3 fete si 1 baiat.:)) oricum nu ne-a intrebat nimeni nimic, asa ca am mai scapat de un stres.
de la casele de bilete am luat-o voiniceste spre castel- spre cel nou, cel vechi fiind langa noi. fodor spunea in ghidul lui ca e mai bine cu o caleasca- care de fapt erau niste carute clasice de la noi cu coviltir- dar am ales varianta pe jos prin padure.
ajunsi in parcul din fata castelului ramanem uimiti de asemanarea cu versailles si constatam ca era adevarat ce spuneau toti, ca ludwig era obsedat de regele soare...parcul e o copie aproape la indigo a celui de langa paris....oricum de bucuram de el asteptand sa intram in palat, pentru ca e superb.
poate ar trebui sa explic aici sistemul de vizitare al castelelor in germania. fiind foarte multi turisti, nemtii au facut un sistem destul de istet si rapid: fac grupuri care pleaca la ore fixe. pe bilet iti apare nr turului- de exp 3030-, dar s-au gandit si la ametiti: daca ratezi ora de intrare ai posibilitatea sa intri cu urmatorul tur, cu nr 3031- grupul care se formeaza e pe o anumita limba si e insotit de un ghid. ce e frapant e ca ghidul inchide si deschide usile in fata si in urma grupului, adica grupul e inchis intr-o camera pentru a nu fi deranjat de explicatiile altui ghid, al altui grup.
in fine, intram. suntem cu un grup de americani, evident...se minuneaza de orice: ca e marmura adevarata, ca sunt foite de aur care placheza basoreliefele. ca e candelabrul de cristal...nu putem sa nu ne gandim la tiganii din romania: daca vreti sa vedeti marmura multa si adevarata, mergeti la ei.
palatul e impresionat, are chiar si o sala a oglinzilor. mi s-a parut asta mai tare ca cea de la versaille pentru ca oglinzile sunt pe o singura parte, iar geamurile dau spre parc si spre lac. lumina se reflecta in ele, si e f f misto. castelul e terminat doar 1/3, ludwig neapucand sa locuiasca aici. costurile pentru ridicarea lui au fost uriase, avand in vedere ca totul se aducea de pe uscat cu vapoarele, de aceea la moartea lui, familia l-a deschis imediat spre vizitare pentru a mai atenua garura lasata de nebun. cum spuneam, este foarte mare, si te socheaza totul, dar pe mine ce m-a impresionat cel mai mult a fost masa cu sistem de ridicare- coborare, ca un lift de altfel. ni s-a spus ca asta nu a functionat never ever, dar ca exista una identica la linderhof, care a fost folosita. raman la parerea mea ca se racea mancare pana ajungea sus din bucatarie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu