cate usi poate deschide o "blonda"

nu sunt blonda, dar cand ma refer la mine ca la o blonda ma refer la atitidinea si comportamentul similar unei "blondine". intre noi fie vorba, culoarea parului pentru o femeie este ceva relativ- cel putin in cazul meu care nu rezist mai mult de cateva luni, maxim 1 an cu o anume culoare in cap-. pe aceasta cale vreau sa multumesc chimistilor si "cercetatorilor britanici"- sigur sunt si ei implicati aici :))- pentru crearea vopselei de par...
mentionez ca am fost la un moment dat blonda- tot felul de blond, ca pentru cine nu stie nici blondele "nu  e dom-le la fel toate"...acum- in momentul in care scriu sunt roscata si ma chinui sa devin aramie .f tare, nu?
in fine, atitudinea de blonda nu se uita. o data ce ai trecut prin faza respectiva, nu mai poti reveni la ce ai fost. imi vine acum in minte un citat din gabriela adamesteanu parca- sper sa nu vb prostii, dar cred ca ea a scris asta in regula paralelogramului- " o doamna poate deveni o gagicutza, dar o gagicutza niciodata nu o sa fie o doamna"....
prin statut sunt o doamna....nu stiu daca si prin comportare,....dar ideea e ca uneori devin gagicutza, cel putin cand am de castigat...ce vrei dom-le, femeia este prin natura ei profitoare, ca sa nu zic curva..:))
istoria incepe cand am primit acasa, in factura de la gaze, o "hartiutza" cum ca trebuie pana la sfarsitul lunii noiembrie sa facem revizia de 10 ani. shoc si groaza....avem gaze de 10 ani?????prima intrebare de blonda...de ce sa o facem , nu stam aici decat de vreo 5, si centrala tot de vreo 5 o avem....a doua intrebare de blonda....
cu intrebarile respective pe tapet am inceput "investigatiile"...am aflat ca da, trebuie sa faci respectiul VPT- verificare tehnica periodica, ca la masini- chiar daca o faci pe cea din 2 in 2 ani, trebuie si asta....pe de-o parte e corect, ca e vorba de gaze, si poti face "booom" si tu si restul blocului....pe de alta parte.....mmmmm, suntem in romania, stim toti ca unele verificari se fac cum se fac....in fine, e alta mancare de peste...
am inceput vanatoarea de firme acreditate: prima strigare, -o firma care am aflat ulterior ca pusesera gazele in bloc- 380 lei.woooow si ne programau undeva prin ianuarie...bai, sunteti nebuni...si scump, si tarziu...ne taie astia gazele la finalul lui noiembrie...explicatia lor a fost ca anunta ei ca suntem programati si nu ni le taie...biiiineeee.
a doua strigare- firma care ne-a pus centrala- care e cunoscta ca firma scumpa- 270 lei.what ???? imi spune la telef ca trebuie sa vin la firma sa las planul de gaze, si o copie dupa buletin...evident teoretic undeva la sfarsitul lui decembrie se putea face....
imi sun sotul, ii dau raportul- ca sa fie si el informat- si imi spune, k, il cunosc pe patron, spune-i ca esti sotia mea....doooamne, detest astea..."sunt sotia lui X, ...si urmeaza cererea" astea toate suna de fapt a favoare...nici mie nu-mi place cand vine unul si-mi spune asta la firma, practic ma obliga tot pe banii lui, ca sunt firma privata totusi, nu societate de binefacere
in fine, ma sui in masina si ajung la firma respectiva.... constat spre bucuria mea ca "sefu' nu era..k, sunt pe cont propriu :)....spun ce vreau si ma trimit la "ingineruL"...woooow, asa mai venim de acasa,...sa vb de la egal la egal... ei bine, "ingineruL" era "calculatorist", timid si parea foarte de treaba.... al meu esti gogutza....
imi iau figura zambitoare, de blonda ingenua....povestesc despre ce e vorba....cu lux de amanunte- principiul era ca daca nu-l interesam, mi-o taia, daca da, ma asculta si incerca sa ma lamureasca....am nimerit-o, tipul e super amabil, numai ochi si urechi, mai ales ochi,  ca am prins si Privirea....k, urmeaza atitudinea blonda proasta- nu, nu e pleonasm-... ma intreba " ce centrala aveti?..aaaaaa, nu stiu, dvs ati pus-o...ca imi amintesc de dvs...sanchi, dar stiam ca de la ei o luasem, nici vorba sa mi-l amintesc pe inginer...am auzit pe unul pe hol ca zicea junkers....zic si eu: junkers??..."cine v-a pus gazele?"...aaaa, nu stiu...
nu-i nimic planul de gaze sa-l aveti....aaaa, nu stiu daca am- de fapt stiam ca nu am....
nu-i nimic, il avem noi de cand v-am pus centrala...vine partea cea mai rea...cand puteti sa faceti revizia?...pai, incercam cat mai curand zice "ingineruL"....il vad ca ma urmareste cu atentie...ii las nr de telef, si il rog sa urgenteze ca nu vreau sa raman fara gaze...evit sa spun ca am un copil mic, sau un sot "rau" ca nu e strategia buna aici :))
a doua zi, pe la 10, ma suna "ingineruL"....e bine maine?...wooooow. normal ca e bine.... era f bine, sotul meu avea cateva zile libere....
vin oamenii fac revizia, evident centrala nu era junkers era viessman si planul de gaze nu l-am gasit.... si imi rog jumatatea sa se duca el sa plateasca....:)))
ingineruL cand l-a vazut : dar de ce nu a  venit domnisoara? " care dra? nevasta-mea???".. e ocupata cu cel mic...vine raspunsul....:)))...zbangg
acasa, cand mi-a povestit, l-am intrebat....bine istetuzule, si ce facem la urmatoarea revizie????? :)))....lasa femeie, ca poate angajeaza pe altcineva sau s-ar putea sa fie nevoie sa-l trimitem pe vladutz sa rezolve ca o sa stai in scaun cu rotile.....oricum, f promt inginerul tau....

fericirea nu sta intr-un PET....

ei bine, sunt o ecologista convinsa. de aceea incerc sa-i fac si pe cei din jurul meu sa recicleze selectiv, sa stinga luminile, sa nu iroseasca apa, etc. chestii marunte... de cele mai multe ori nu am succes, si chiar sunt privita un pic sceptic de colegii sau prietenii carora le sugerez asa ceva. nu mai zic de incercarea de a utiliza cat mai putin masina...aici din pacate nu excelez nici eu :( asa ca nu pot spune nimic despre asta
de ce? pentru ca suntem cu multi, foarte multi ani in urma urma tarilor civilizate, iar aici daca reciclezi selectiv sau stingi lumina sau mergi cu biciclete esti privita aiurea, gen " ia uite ce ciudata se plimba cu gunoiul in masina"...
exista si reversul medaliei- partea cu "succesuri"...la firma mi-am convins colegii si "seful"- seful sincer a fost cel mai usor de convins, si nu pentru ca e tata ci pentru ca observat rapid avantajele reciclarii- sa refolosim hartia, sa aruncam separat hartia, sa depozitam cartusele de imprimante separat- nu aruncate in gunoiul menajer- ulterior sa le ducem la un centru, sa folosim becuri economice..etc..
pentru un cetatean al unei tari civilizate asta pare ceva banal, insa pentru noi sunt victorii insemnate in lupta cu conceptiile invechite.
revenind la problema reciclarii: la  birou am dus la centre de reciclat periodic masini intregi de hartie- masini inseamna peste 300-400 kg de hartie la un transport- cand debarasam arhiva. prima data la initiativa mea, urmatoarele dati, la initiativa sefului meu. ostilitatile au fost urmatoarele: la prima reciclare am primit cateva topuri de hartie, la a doua un bax de hartie igienica, la urmatoarea vreo 80 lei....facand un grafic, tragem concluzia ca primim din ce in ce mai putin....atunci ce impuls sa mai ai pentru reciclare? cum sa-i mai faci pe cei din jurul tau sa fie activi daca nu le oferi nimic in schimb?
in croatia,care la un moment dat era invadata de pet-uri, au facut un proiect de lege care stipula ca orice pet dus la centrul de reciclare primeste 1/2 kuna...in acel moment a inceput o vanatoare de pet-uri cum rar s-a vazut. gazda noastra de langa Dubrovnik povestea ca era o adevarat senzatie sa vezi oameni bine imbracati cum opresc masinile pe marginea soselei sa adune pet-urile. acelasi lucru se intampla si acum, numai ca ei sunt atat de obisnuiti cu imaginea incat li se pare ceva natural. ca idee cu 2 pet-uri reciclate puteai sa bei o cafea la o terasa de exp, sau sa-ti iei o sticla de suc din supermarket. pur si simplu toti croatii au devenit niste furnicutze care aduna dupa turistii iresponsabili...dar, au curatat  tara....
in fine, revenind in romania, am descoperit cu surpriza zilele trecute ca au lasat containere pentru reciclare selectiva langa blocul me. uaaaau!!!! incredibil, pana acum imi puneam sticlele si hartiile in masina si ma duceam la un centru aflat in "bronx".....uneori cred ca eram chiar ridicola cu obsesia asta.....
buun, observand containerele, am zis sa le inaugurez: dupa cum suna cel de sticle era clar ca sunt primele sticle care sunt aruncate in el. eram incantata mai ales ca observasem ochii curiosi ai unor vecini....
aiurea a fost pt mine, cand am ochit un mos care iesea din blocul meu, cu punga cu gunoi. m-a mancat in fund sa-i spun sa nu mai arunce sticlele la gunoi menajer....doooamne ce am auzit!!!!!! ca ce ma intereseaza pe mine ce are el in gunoi, ca avea pretentii de la mine, dar sa ajung sa-i caut in gunoi, asta era prea mult pentru el
dom-le' stai ca nu caut in gunoi, din contra, vreau sa nu fim atacati de gunoaie, sa facem ceva...am incercat o mica prelegere despre reciclare....si m-am ales cu apelativul de "COMUNISTA" sincer m-a lasat fara cuvinte. nene, poate nu ai aflat dar eram clasa a 4a cand a cazut "ceasca", si prin urmare am fost maxim pionera, ce-i drept cu "functie de conducere"- comandant de grupa parca- aveam tresa rosie...da, putem spune ca faceam parte din "staff-ul" clasei a 4-a A de la scoala gen nr 1...oare meritam ce-i carora ne pasa sa fim certati? oare e mai bine sa fii indolent si nepasator? oare e mai bine sa ai o nesimtire crasa fara de mediu? oare e mai bine sa nu ai respect fata de tine si fata de cei din jur? sunt multe intrebari, si in timp ce rationam astfel in curs de cateva secunde am descoperit cu
shoc si groaza, ca cei de varsta a 3-a se feresc de asa ceva: asociaza toate astea cu perioada comunista, cand eram obligati sa aducem ziarele-atunci mai usurel cu pet-uri sau sticla, la servici, scoala, etc....cand trebuia sa participam obligatoriu la campanii de adunare a gunoielor...si alte chestii pe care nu mi le mai amintesc
poate as fi fost tentata sa renunt la chestia asta, sa nu mai insist sa reciclam selectiv, dar sunt sigura ca se poate schimba ceva. am vazut ca am putut sa-l conving pe tata sa nu mai ardem hartiile ci sa le ducem la centre de reciclare, ca mi-am convins colegii sa nu ma scoatem toate trasnaile la imprimanta, sa stingem lumina, sa folosim mai eficient caldura, etc....
deci, se poate...
insa, ce mi se pare strigator la ce e faptul ca am fost bucuroasa ca "avem si noi containerele noastre", cand asta ar fi trebuit sa fie un lucru natural....
in fine, subiectul e f amplu, si inca sunt sub influenta apelativului pe care mi l-a dat moshul....voi reveni probabil la subiect

o aventura...la cumparat de "case"

in ideea ca familia se va mari, am luat eroica decizie de a achizitiona un teren/casa pentru a ne muta intr-o locatie mai mare.
asa ca am inceput cautarile. ne-am izbit de niste preturi uriase, care parca sunt in ciuda crizei mult trambitate,  de oameni inflexibili la negocieri, nervosi si intransigenti. incepeam sa credem ca romanul chiar nu s-a nascut comerciant si ca nu avem gene asta suficient dezvoltata, sau este inexistenta in unele cazuri.
ni s-au cerut preturi astronomice de 90 000 euroi pe un teren de nici 300 mp, sau 80 000 pe terenuri cu case din chirpica, 110 000 euro pe o casa de patrimoniu etc...bugetul nostru fiind muuuult mai mic, am continuat ,dezamagiti ce-i drept, cautarile....
am mai renuntat si noi la pretentiile noastre, nu de alta dar sa nu iesim doamne- fereste din criza inainte sa gasim "casa viselor". mai ales ca pe principiul asta am plecat la vanatoare de case: in situatia asta, scad teoretic preturile, ca sa se deblocheze piata.....teorii dom-le, pure teorii
ei bine, credeam ca gasisem ceva apropiat- mint cand zic apropiat, ca nu e deloc apropiat, dar ma rog, ceva ok cat de cat- cu ceea ce cautam.
imi iau jumatatea, si il duc sa vada terenul respectiv- 340 mp, cu deschidere 12 m si adancime de 30 mp. pretul? ei bine, era o incurcatura: vanzatorul vindea cu 1 mld, dar fiind plecat din tara- spre norocul lui- imputernicitul cerea 1,4 mld, dar lasase la 1.3 mld...si ziceam ca romanii nu stiu sa faca afaceri??? ba da, romanii stiu sa ciupeasca, la asta sunt premianti cu coronitza.
dar ma gandeam ca dc am reusit sa-mi iau masina de la o firma de recupereri creante, ma descurc cu orice..
revenim la problema: ma interesasem inainte sa-mi duc sotul la locul faptei: daca zona e buna- am o colega care sta in zona si o interegasem puternic, trecusem prin zona noaptea, seara, ziua, etc....adica, parcursesem etapele necesare premergatoare  achizitionarii casei.
ca erau doar 340 mp, nu ma deranja f tare avand in vedere ca langa era o "cazatura de casa" care ar fi intregit perfect locul....era suprafata ideala, si banuiesc ca ne si incadram in buget, asta pe care o ochisem vis-a-vis ne-avand mai mult de 250 mp
mai mult, dupa cazatura, mai era o casutza de vanzare, deci dc avea bani, puteam chiar sa ne facem un "ditamai" domeniul de 800 mp ....
in fine, coboram din masina, imi expun motivele, prezint locul....ok, sotul meu- "militzeanul" care era impotriva cumpararii locul in zona, cedeaza si e de acord. dar casa asta, ce e cu ea? ma intreaba. nu stiu, zic, dar cred ca dc ii facem o oferta, o vinde, uita-te ce naspa e, sta sa cada- spun eu.
corect, hai sa ne uitam. si ne uitam peste ruptura de gard-...exagerez iar, nu era gard, erau niste lemne- unele la 45 de grade, altele verticale, cum nu a pus gardul de foc, iar casa era mai mult de jumate daramata...in fata usii era un teanc de farfurii nespalate, de cel putin 1.2 m inaltime iar in fata un lighean cu zoaie....a se retine zoaiele, au rol important in povestire....
in timp de ce uitam noi in curtea omului, vine un aurolac la noi....ce vreti? haideti in casa, la o tigara..ai tigari? da' bani, ai? da-mi bani....
a cazut cerul pe mine. vecin era aurolacul?????? se lega totul acum...toti vecinii lui vindeau....dar sa fie dracul asa negru...dc ii luam si casa lui, scapam de probleme, plus ca aurolacul sigur nu stie valoarea corecta,...etc...tot felul de ganduri din astea intr-o fractiune de secunda, pana a inceput aurolacul sa ne injure...dorin doar atat mi-a strigat: "pasul maaare, la masina,acum"...
ei bine, nebunul luase ligheanul cu zoaie si ne urmarea periculos de repede. mai rapizi ca el, ne suim in masina si demaram in tromba. vedeam in oglinda retrovizoare, cum aurolacul, a aruncat ligheanul in curtea unei vile de peste drum fiind.nervos nevoie mare ca noi i-am scapat.....
ma gandeam ce o crede omul respectiv, cand o vedea un lighean soios la el in curte....cred ca era insa obisnuit cu asa ceva, pt ca gardurile din zona aveau toate cam 2 m- 2.2 m...destul de inalte, ca de cetate...
inca in stare de soc, ajung al birou, ii povestesc colegei mele, care sta prin zona se de la care ma documentasem.....
"cum, nu a murit? l-a calcat masina acum cateva saptamani si toti credeam ca a murit"- zice ea...."oooof, ce pacat"....soiul rau nu piere....
cam asta a fost aventura noastra la cumparat de case..:))

linderhof

am iesit din austria/elvetia si am gasit un indicator pentru un drum lateral: linderhof. dupa o mica brambureala, - nu am crezut ca pe drumeagul respectiv trebuie sa o luam, chiar daca asfaltul era impecabil- am ajuns in fata parcului palatului. era inca liniste noi ajungand dimineata dis, pentru a evita multimea de turisti venita cu autocare. stiam din ghidurile noastre ca anual palatele sunt vizitate de peste 1.3 milioane de turisti. ne bazam insa ca in criza turismul nu e chiar asa activ. aveam sa vedem insa ca ne-am inselat

 ne-am intalnit cu lebedele care "pasteau" linistite....

 ne-am plimbat prin parc, si ne uitam cu jind la aleea acoperita de pomi....arata senzational, iar verdele era incredibil

 si am ajuns in fata palatului, langa hoardele de turisti...eram programati evident mai tarziu. asa ca ne-am mai plimbat prin fata palatului. era soare, frumos, racoare, ce sa mai spunem, o vreme ideala....reveniti din plimbarica, am constatat ca desi venisem la prima ora, la intrare se aglomerase destul de mult...ne intrebam cum este in sezon, la ora de varf.....in interior aveam sa constatam ca eram in grup cu americani care se minunau la orice prostie....la un moment dat turul nostru a devenit un maaare "woooow...". cand ghidul a spus ca pe tavan sunt picturi 3d- se referea la basoreliefuri- americanul nostru in excursie in europa a exlamat : "no shit"......din acel moment cand intram intr-o alta camera, noi eram cei care incepeam inaintea grasului cu "woooow"....:))).....oricum daca pana atunci credeam ca europa e cotropita de turisti chinezi sau japonezi, cum patisem la paris, acum ne-am convins: vara, cand vin vasele de croaziera, europa turistica e colonie americano-chineza....:))
palatul de altfel cel mai mic dintre toate, - dupa ce vezi herrenchiemsee si schwangau, toate ti se par meschine- foarte bine conservat. aceleasi teme se repeta ca si la restul castelelor....aceeasi obsesie a regelui sa fie singur, sa nu fie deranjat. insa, aici mai mult ca la restul este evidenta prietenia lui cu wagner.
poate si pentru ca asta a fost locuit de ludwig, fata de restul conacelor lui, m-a impresionat cel mai mult, chiar daca de afara pare o vila putin mai mare, in niciun caz castel....insa gradina, pestera aflata in apropiere, pavilioanele din curtea palatului, fac toti banii....de peisajul din jur nu mai spun...
ce m-a impresionat in interior, si nu pot pune poze ca e interzis???? masa, ca la herrenchiemsee dar functionala aici, in sensul ca a fost utilizata, camera oglinzilor care este de fapt un mare joc de lumini si relfectii, baia si dormitorul......

 privind de sus "palatzelul", constat ca mi-a placut mai mult decat trianon- se vrea o copie a acestuia- mai ales datorita decorului natural in care se afla....dar a iesit o replica mai reusita...bine ludwig...nebun, nebun, dar ti-a mers.....

 aleea acoperita de pomi care duce la pestera....

 si pestera, pe care nebunul a aranjat-o pentru auditii , pentru prietenul wagner. in pestera s-a pus in scena lohengrin, numai pentru ludwig.....

 pestera de altfel nu foarte mare, e super aranjata acum, iar pe fundal se aud acorduri de wagner- evident.

 pavilionul marocan....

 si cascada naturala din parc

 iar lebede, simbolul casei regale....

 si am ajuns din nou la casele de bilete, plasate intr-un super decor.....

somewhere...over the rainbow

nu as putea spune daca pozele de mai jos le-am facut in germania elvetia sau austria....undeva acolo.....in nebunia lui marcel a considerat ca cel mai scurt drum de la schwangau la linderhof trece prin elvetia si austria....ok, l-am urmat si am avut parte de unele din cele mai frumoase locuri vazute de noi in "expeditiile" noastre. 

 un drum "comunal"...:)

 am oprit masina pe malul unui lac de un azuriu revoltator de limpede. am cautat din ochi clasicele pet-uri care la noi fac parte din peisaj si uimiti ca nu le-am vazut am contemplat peisajul....eram singuri....intr-un colt de lume nebuna, gasisem un colt de rai....ne-am pierdut pur si simplu...nu stiu cat am stat acolo, dar parca timpul se oprise in loc....si era atat de liniste.............................................................

 doar ratele salbatice mai tulburau uneori linistea lacului

iar in final nu am putut spune decat ca e superb..........................................................atat..........................

schwangau si neuschwanstein

prima data cand am avut tangenta cu castelele lui ludwig a fost acum cativa ani- nu vreau sa spun multi :) - cand am fost la un curs la camera de comert pe tema accesarii fondurilor ue. tipul care tinea cursul lasa in pauze sa se invarta pe ecran tot felul de powerpoint-uri. atunci, erau mai putin cunoscute ca acum. printre ele evident ca a rulat si cea cu "castle of the world"....vazusem la vremea respectiva cateva dintre ele, insa cel mai impresionant dintre toate mi s-a parut neuschwanstein- poate si din cauza pozei respective....f artistice. :)

oricum, cand am hotarat sa vedem bavaria stiam ca densitatea de castele de aici este mai mare ca cea de pe loira, si stiam ca cele mai cunoscute sunt cele 2 ale lui ludwig. asa ca am zis sa fim in trend cu lumea, contrar obiceiurilor noastre si sa le vizitam. 

am ajuns la schwangau din elvetia,...pe o vreme nu tocmai de invidiat, dar care ne-a oferit poate cele mai tari imagini de pana atunci. ceata densa ne-a facut sa ratam o autostrada noua, - prea noua pentru marcel-, nu vreau sa spun numarul autobahn-ului pentru ca ne-am face de ras, dar pot spune ca e la iesirea de pe autobahn 99....da, 99, iar nou avem a1 ai a2.....

cum spuneam, am ratat o portiune din noua autostrada in creierii alpilor, pt ca ne-am gandit ca hartile lui marcel nu sunt mai vechi de cateva luni, deci era ceva "putred in danemarca"...am iesit clasic, pe drumul vechi- nu chiar vechi, dar asta e un amanunt "minor", si am urmarit indicatoarele de castele.....am parcat organizat in imensitatea de parcare dintre castele

 deja ridicandu-se ceata, ne aparea in fata ochilor unul dintre castele- cel nou-....ca in pps de la curs....intr-un decor verde crud, in ceata, usor fantastic....

 si l-am vazut si pe al doilea- cel vechi- schwangau....galben si vesel....

 dar, ne-am oprit sa mancam ceva la restaurantele de jos, constienti de faptul ca daca urcam pana la castele- erau date indicatoare cu timp de urcare de 30 min si 15 min, s-ar putea sa murim de foame si de sete pana revenim...mancarea delicioasa, portiile imense, berea buna, ca daca nici la astia nu e buna berea atunci unde?...ne cam molesise caldura, sau berea....dar ne-am adunat fortele si am pornit.
primul popas: la casa de bilete. am descoperit ca si nemtii sunt putin "tigani" in sensul ca biletul pentru "all bavaria" nu e pt "all" ci pt "all" mai putin un castel...dc vrei sa-l vezi platesti separat....10 euro/persoana...ne-am certat la casa cu pustiul de acolo, dar in final ne-am cumparat si biletul respectiv, ....ca doar nu esti zilnic in vacanta- la mall :)). am primit un bilet programat la 11, la schwangau si unul la 1 jumate la neuschwanstein...ne-a asigurat ca timp e destul...urma sa vedem ca avea dreptate

 am urcat cam 10 min si am ajuns in curtea primul castel- schwangau. in curte lebede, ca schwan cam asta inseamna

 asteptand sa se faca ora de intrare, am inceput sa facem poze, sa ne amintim de unde venisem. urcusul de 15 min care era marcat jos in parcare nu a fost atat de dur cum se spunea, mai ales ca nemtii , fani inflacarati ai autobahn-urilor au asfaltat si drumul pana la castel, asa ca ploaia nu a fost o problema: noi ne gandeam ca o sa alunecam in noroi, ajungem sus mozoliti, si alte scenarii fanteziste de romania

 pe platforma castelului am mai facut cateva poze, ne-am mai bucurat de peisaj...

 si am asteptat cuminti in usa magazinului de suveniruri sa se faca ora de intrare....

am parasit castelul destul de mic ca dimeniuni....de fapt castelul nu a fost al lui ludwig, ci al parintilor lui...chiar daca nu s-a nascut aici, poti spune ca era un fel de casa parinteasca pt nebun...am vazut binoclul cu care se uita sa vada cum mergeau lucrarile la castelul lui, camarute si camere, unele mai convingatoare altele mai putin...in final, nu am fost extrem de cuceriti de castel....
am plecat de la schwangau pe o vreme destul de intunecata spre neuschwanstein. urcusul era dat de 30 de min....dar am mai facut pauze de poze.....si chair si asa am ajuns mult mai devreme sus....da, baiatul de la case avea dreptate: am avut timp

 asteptand sa intram am vazut cascada de langa castel, si podul de peste cascada, ne-am oprit sa bem un ceai cald cu o briosa la magazinele de langa castel, si .....ne-am bucurat de peisaj citind brosurile informative. ne reamintim ca ludwig a fost chiar nebun, prieten bun cu wagner, ca in castel si-a facut si o pestere artificiala pe care de altfel o si vedem, in turul nostru.

 alta coada la intrare....

 cam asta vedea nebunul de sus, de la una din ferestre....frumos tare, iar intr-o zi insorita cred ca e si mai frumos. intelegem de ce regele era singuratic- ma rog, intelegem e un fel de a spune, adica intelegem de ce prefera sa stea pe aici, dar nu intelegem de ce se retragea si refuza orice contact cu lumea reala. aflam in timpul turului ca si castelul asta a fost deschis imediat publicului la cateva zile de la moartea lui. ca dupa ce a fost declarat nebun, a doua zi l-au gasit mort in conditii neelucidate impreuna cu medicul sau...daca ar fi un film american ai zice sa au facut asta pentru marketing, dar totusi aici nu poate fi vorba de asa ceva :)))

 am mai fotografiat castelul si la coborare, ceata isi schimabse pozitia si parea intr-adevar de basm....disney a avut dreptate sa-l foloseasca ca model pt castelul frumoasei din padurea adormita...daca nimeresti o zi cum am avut noi, chiar asa si pare padurea

 oricum ar fi, castelul e impresionant, in interior cam "kicios", dar impresionant....iar istoriile ghidelor despre ludwig si aura lui de mister atrag pe oricine..:). un alt lucru e insa cert, trecand din poveste in realitate: fundatiile castelului sunt monitorizate in permanenta....datorita zonei, amplasamentului si alunecarilor de teren sau climei- dure iarna- castelul are de suferit. periodic sunt retusate fatadele iar fundatiile cum spuneam se ranforseaza si sunt monitorizate permanent

 inca o imagine a neuschwanstein de pe terasa lui schwangau.....cam asa vedea si ludwig

 si caii pentru lenesi.....cei care nu au chef sa urce pe jos, pot alege varianta "motorizata"- 2 cai putere, dar nu pana in varf ci pana la un punct de pe traseu, pana unde au voie